Un cobai, care ronțăie dulce un măr în brațele stăpânului său, pare o creatură lipsită de griji.
Dar în spatele acestei seninătăți exterioare se ascunde o capcană genetică: organismul acestor rozătoare este incapabil să producă singur vitamina C.
Spre deosebire de majoritatea mamiferelor, cobaiilor le lipsește enzima L-gluconolactone oxidază, care transformă glucoza în acid ascorbic.
Pixabay
Fiecare zi fără vitamina C din exterior aduce animalul mai aproape de o boală gravă – scorbut sau hipovitaminoză C.
Primele simptome pot apărea în a șaptea până la a zecea zi de carență, iar moartea apare după trei până la patru săptămâni fără tratament
În sălbăticie, strămoșii cobaiului obțineau acid ascorbic din ierburi proaspete, dar în cușca de acasă responsabilitatea pentru acest lucru revine în întregime proprietarului.
Oasele și articulațiile: prima țintă a deficienței
Vitamina C este esențială pentru sinteza colagenului, proteina care stă la baza țesutului conjunctiv, ligamentelor, tendoanelor și pereților vaselor de sânge.
Dacă este deficitară, colagenul nu mai este produs și organismul începe să se destrame din interior spre exterior.
Articulațiile sunt primele care suferă: cobaiul începe să șchiopăteze, se văicărește când este atins și are dificultăți în a se deplasa în cușcă.
Oasele devin fragile și poroase, rupându-se la cea mai ușoară sarcină. Animalul, care ieri alerga vioi în sus și în jos pe scări, astăzi stă întins, refuzând să stea în picioare pe labele sale dureroase.
Radiografiile arată multiple microfisuri și subțierea țesutului osos – o imagine care amintește de osteoporoza la vârstnici.
Gingiile și dinții: un semnal de alarmă sângerând
Unul dintre cele mai caracteristice semne ale scorbutului la porcușorii de Guineea este sângerarea gingiilor. Țesutul gingival lipsit de colagen se relaxează, se îndepărtează de dinți și sângerează la cea mai mică presiune.
Animalul refuză hrana solidă deoarece mestecatul îi provoacă dureri severe.
Dinții încep să se slăbească și să cadă, chiar dacă molarii nu au crescut încă. Pierderea incisivilor îl împiedică pe cobai să mănânce în mod corespunzător, iar cobaiul devine rapid epuizat.
Sângerarea gingiilor devine, de asemenea, o poartă de intrare pentru infecții, provocând septicemie, o infecție a sângelui care ucide animalul în 24 de ore.
Hemoragia și slăbiciunea: o amenințare ascunsă
Pereții capilarelor, lipsiți de suportul de colagen, devin atât de fragili încât se sparg la cea mai mică presiune.
Mai multe hemoragii mici – peteșii – apar pe corpul cobaiului, în special pe zonele fără păr: urechi, lăbuțe și burtă. Chiar și o mângâiere ușoară poate provoca apariția unei noi vânătăi.
Hemoragiile interne din mușchi și articulații provoacă dureri severe, în care animalul nu se lasă ridicat și se apără agresiv.
Treptat se dezvoltă anemia: membranele mucoase devin palide, respirația devine rapidă, cobaiul devine letargic și apatic.
În acest stadiu este foarte dificil să salvați animalul, chiar dacă începeți să administrați vitamina C în doze de șoc.
Doza zilnică și cele mai bune surse
Un cobai adult are nevoie de 10 până la 30 miligrame de vitamina C pe kilogram de greutate pe zi. Pentru femelele gestante, care alăptează și pentru animalele bolnave, doza crește la 30-50 miligrame.
Cele mai bune surse naturale sunt pătrunjelul proaspăt (120 mg per 100 g), ardeiul gras roșu (150 mg), broccoli (90 mg) și kiwi (90 mg).
Este important să rețineți că vitamina C este distrusă prin tratament termic, astfel încât toate legumele și ierburile trebuie să fie crude și proaspete.
Alimentele granulate specializate pentru cobai sunt, de obicei, îmbogățite cu acid ascorbic, dar odată ce ambalajul este deschis, vitamina este distrusă în două până la trei luni.
Prin urmare, hrănirea suplimentară cu legume proaspete este necesară chiar și în cazul furajelor de bună calitate.
