Ce se întâmplă dacă un hamster nu este lăsat să alerge: un dezastru pentru micul organism

Un animal micuț închis într-o cușcă înghesuită, fără o roată sau posibilitatea de a se mișca, poate părea calm și chiar pașnic.

Dar în spatele acestei tăceri înșelătoare se ascunde o adevărată tragedie care se desfășoară în corpul său, relatează un corespondent al .

Un hamster privat de activitate fizică nu este doar plictisit – el își distruge încet dar sigur propria sănătate.

Pixabay

În sălbăticie, rozătoarele aleargă până la zece kilometri într-o singură noapte, căutând hrană și explorând teritoriul.

Ce se întâmplă dacă un hamster nu aleargă în roată: un dezastru tăcut

Metabolismul lor este orientat către un consum enorm de energie, iar sistemul lor muscular necesită un efort constant.

Atunci când un animal ajunge în captivitate și este lipsit de capacitatea de a se mișca, toate sistemele sale corporale încep să cedeze unul câte unul.

Obezitatea și colapsul metabolic

Prima și cea mai evidentă consecință a hipodinamiei este creșterea rapidă în greutate. Hamsterul continuă să mănânce cu același apetit ca și omologii săi activi, dar caloriile nu mai sunt arse, ci stocate ca grăsime.

Animalul obez își pierde rapid mobilitatea, ceea ce începe un cerc vicios: devine și mai dificil să se miște și ia în greutate și mai repede.

Depozitele de grăsime strâng organele interne, făcând dificilă funcționarea inimii și a plămânilor. Hamsterul dezvoltă dificultăți de respirație și chiar și o plimbare scurtă de la casă la hrănitoare devine un calvar.

Ficatul, afectat de distrofia grasă, încetează să mai facă față funcțiilor sale, iar animalul cade într-o stare de intoxicație cronică.

Atrofia musculară și problemele articulare

Lipsa de mișcare duce la atrofierea treptată a fibrelor musculare care nu primesc sarcina obișnuită. Picioarele din spate, care sunt responsabile de împingere atunci când aleargă, devin mai întâi slabe, iar hamsterul începe să se miște cu pași scurți și târșâiți.

În mod normal, mușchii puternici protejează articulațiile de leziuni, dar dacă se atrofiază, fiecare întoarcere ciudată poate duce la luxații sau fracturi.

Coloana vertebrală a rozătoarelor, care în sălbăticie sunt în continuă mișcare, este deosebit de afectată. Discurile intervertebrale, lipsite de stimulare regulată, își pierd elasticitatea și devin fragile.

Un hamster poate deveni brusc paralizat în partea din spate a corpului după o săritură de rutină de la o înălțime mică – și acesta este un rezultat direct al lunilor de izolare fără o bandă de alergare.

Diabetul zaharat: o capcană genetică

Există o predispoziție genetică la diabetul de tip 2 la rasele pitice de hamsteri, în special la hamsterii Jungarian.

În sălbăticie, acest mecanism nu are timp să se activeze din cauza nivelului ridicat de activitate. Dar într-o cușcă în care animalul nu se mișcă aproape deloc, celulele își pierd sensibilitatea la insulină și nivelul zahărului din sânge începe să crească.

Hamsterul diabetic bea cantități uriașe de apă, urinează frecvent și pierde rapid din greutate, deși are un apetit bun. Fără tratament, animalul intră în comă și moare în câteva săptămâni.

Singura prevenire este o bandă de alergare și o cușcă spațioasă în care animalul să își poată satisface nevoia înnăscută de mișcare.

Tulburări mintale și stereotipii

Lipsa de activitate fizică afectează nu numai corpul, ci și psihicul hamsterului.

Hamsterul, incapabil să alerge, începe să manifeste un comportament stereotip: se cațără la nesfârșit pe barele cuștii, le roade în același loc sau își scutură capul dintr-o parte în alta.

Acestea sunt semne de stres profund și frustrare, comparabile cu nevroza obsesiv-compulsivă umană. Proprietarii care observă acest comportament ar trebui să pună urgent la dispoziția animalului lor o roată cu un diametru adecvat.

Hamsterii dungari și cei sirieni au roți de dimensiuni diferite: o roată prea mică va traumatiza coloana vertebrală, iar o roată prea mare animalul pur și simplu nu va putea să o desfacă.

Roata ideală este o roată solidă, fără bare transversale, astfel încât labele să nu rămână blocate. Doar o noapte de alergare poate reda hamsterului bucuria de a trăi și poate preveni consecințele dezastruoase ale hipodinamiei.