Proprietarul, care tocmai a turnat apă proaspătă filtrată într-un bol, este nedumerit când pisica sare pe chiuvetă și începe să lingă picăturile de la robinetul deschis.
Animalul de companie pare să-și bată joc de sine respingând apa curată în favoarea lichidului dubios din țevi, relatează corespondentul .
De fapt, acest comportament are un motiv evolutiv profund legat de supraviețuirea speciei. Strămoșii sălbatici ai pisicilor domestice nu au băut niciodată din corpurile de apă stătătoare, unde apa era înfloritoare și plină de bacterii.
Doar apa curgătoare din pârâuri și izvoare era sigură și nu provoca intoxicații. Chiar și după mii de ani de domesticire, acest instinct rămâne atât de puternic încât depășește orice argument al rațiunii.
Apa stătătoare ca semnal de pericol
În natură, apa stătătoare este un teren de reproducere pentru agenții patogeni, protozoare și larve de paraziți.
O pisică care bea dintr-o baltă sau dintr-un iaz risca să facă holeră sau leptospiroză, ceea ce în sălbăticie însemna moarte sigură.
Memoria genetică încă îi spune pisicii că un castron încă neted este potențial periculos, chiar dacă stăpânul l-a schimbat cu o oră în urmă.
Mișcarea apei, pe de altă parte, este asociată de animal cu curățenia și oxigenarea. Picăturile care cad sau un jet subțire de la robinet imită un curs de apă natural în care apa este reînnoită constant.
Acesta este motivul pentru care pisicile sunt atât de persistente în a ignora bolurile și a se urca pe chiuveta din bucătărie, stropind totul în jurul lor.
Temperatura și gustul: de ce apa din bol este „greșită”
Al doilea factor important este temperatura apei. Într-un bol, apa se încălzește rapid la temperatura camerei, devenind caldă și neplăcută pentru limba sensibilă a pisicii.
Apa de la robinet, pe de altă parte, este mai rece și mai răcoritoare și atrăgătoare pentru pisică, mai ales pe vreme caldă.
Apa de la robinet conține, de asemenea, oxigen dizolvat, ceea ce îi conferă o ușoară dulceață pe care receptorii pisicii o pot percepe.
Într-un bol, mai ales dacă a stat în picioare mai multe ore, oxigenul dispare și apa devine un lichid „mort” fără gust. Pisica nu poate explica în cuvinte, dar corpul său îi semnalează clar: bea doar ce este curent.
Plastic vs. ceramică: ce se ascunde în spatele respingerii bolurilor
Unele pisici refuză să bea din boluri de plastic din cauza mirosului specific pe care plasticul îl absoarbe în timp.
Detergenții, reziduurile alimentare și chiar apa însăși lasă un buchet de mirosuri în microfisurile plasticului care sunt imperceptibile pentru om, dar respingătoare pentru nasul pisicii. Bolurile din ceramică sau sticlă nu au această problemă, dar nici acestea nu rezolvă problema principală – imobilitatea apei.
Bolurile late și plate forțează mustățile pisicii sub margine, provocând disconfort animalelor cu vibrissae sensibile.
Experții în comportament numesc acest lucru „oboseală a mustăților”: frecarea constantă de pereții bolului irită pisica, care preferă să bea de la un robinet unde nimic nu-i atinge fața.
Cum să păcăliți un instinct străvechi și să vă salvați nervii
Este imposibil să reeduci complet o pisică să bea de la robinet, dar îi poți oferi o alternativă care îi va satisface nevoile naturale.
Fântânile electrice pentru pisici creează o circulație a apei, imitând curgerea unui pârâu, și adesea rezolvă problema radical. Apa din această fântână este permanent filtrată, oxigenată și menținută rece.
Bolul cu apă trebuie spălat zilnic cu apă caldă, fără detergenți cu miros puternic.
Așezați-l departe de bolul de mâncare – în sălbăticie, pisicile nu beau niciodată lângă cadavrele prăzii pentru a evita bacteriile din carnea în descompunere.
Dacă pisica continuă să se cațere la robinet, puteți lăsa un firicel subțire de apă timp de câteva minute pe zi, făcându-l parte din ritual mai degrabă decât un motiv de enervare.
De ce credeți că pisicile preferă apa de la robinet în loc de cea din bol, dacă totuși apa din bol este proaspătă?