Văzând câinele lor iubit mestecând iarbă cu poftă în timpul plimbării, mulți stăpâni intră în panică – se pare că animalul de companie este bolnav sau încearcă să provoace vărsături.
Medicii veterinari susțin contrariul: în cele mai multe cazuri, acesta este un comportament absolut normal, instinctiv moștenit de la strămoșii lupii sălbatici, relatează corespondentul HERE NEWS.
Statisticile arată că aproximativ 80% dintre câinii domestici mănâncă în mod regulat iarbă și doar o mică parte dintre ei au probleme digestive.
Iarba acționează ca o perie naturală pentru stomac, ajutând la îndepărtarea părului, a resturilor alimentare nedigerate și chiar a obiectelor străine mici.
Moștenirea lupului: de ce au avut strămoșii noștri nevoie de verdeață?
În sălbăticie, lupii și coioții mănâncă în mod regulat iarbă, nu numai după mese, ci și între vânătoare. Verdeturile au servit ca sursă de fibre, care au îmbunătățit motilitatea intestinală și au ajutat să scape de paraziți fără medicamente.
Câinii moderni, chiar și cei care primesc o dietă industrială echilibrată, au păstrat acest program comportamental și este activat indiferent dacă există o deficiență în alimentație.
Unii medici veterinari sugerează că în acest fel animalele încearcă să-și diversifice senzațiile gustative sau să compenseze lipsa de microelemente.
Când iarba este un steag roșu: semne de boală
Cu toate acestea, există o serie de situații în care consumul de iarbă încetează să mai fie un obicei inofensiv și devine un simptom.
Dacă un câine caută cu lăcomie iarbă, iar apoi cu dificultate vărsă cu spumă sau bilă copioasă, iar acest lucru se repetă câteva zile la rând, acesta este un motiv pentru a-ți arăta animalul de companie la medic.
Alte semne de avertizare includ letargia, refuzul de a mânca obișnuit, diaree sau constipație și dureri abdominale (câinele se cocoșează și se văică).
În aceste cazuri, planta poate fi o încercare de a ameliora gastrita, pancreatita sau chiar volvulus.
Reguli pentru pășunat sigur: ce trebuie să știe proprietarul
Nu toată iarba de exterior este sigură: gazonul tratat cu substanțe chimice pentru combaterea buruienilor și a dăunătorilor pot provoca otrăviri severe cu convulsii și leziuni hepatice.
Este periculos să mănânci iarbă în zonele în care alți câini sunt plimbați – pot exista ouă de helminți, bacterii și viruși la suprafață.
Cea mai bună opțiune este să oferi câinelui tău acces la iarbă curată, neprocesată, cum ar fi cultivarea de ovăz sau grâu într-un container de acasă.
Astfel de verdețuri sunt absolut sigure, iar mestecarea lor vă va distrage atenția animalului de companie de la plantele otrăvitoare ale străzii.
Mitul deficitului de vitamine: ce spun cercetările
Testele de sânge la câinii care mănâncă în mod regulat iarbă nu arată deseori nicio deficiență de vitamine sau minerale, infirmând teoria „compensării deficienței”.
Chiar și animalele de la cea mai scumpă hrană holistică continuă să răsfoie gazonul cu același entuziasm.
Prin urmare, sfatul principal al medicilor veterinari este: nu împiedicați câinele să mănânce iarbă dacă aceasta nu este intruzivă și nu este însoțită de alte simptome ale bolii.
Dar dacă animalul tău de companie începe să înghită cu lăcomie ciorchini întregi fără a mesteca și le regurgitează imediat, mergi fără întârziere la medic.
