Ați trăit împreună timp de 25 de ani, ați crescut copii și ați primit medalia Veteranul căsătoriei. Și acum ești singur într-un apartament gol, iar lumea din afara ferestrei a devenit gri.
Nu ai 20 de ani ca să o iei de la capăt. Sau tot se poate, relatează corespondentul HERE NEWS.
Psihologii spun: divortul dupa 50 de ani nu este un dezastru, ci o amputare a cangrenei. Da, o să doară. Da, va trebui să înveți să trăiești pe un picior.
Dar mădularul putred pe care îl purtați de zeci de ani vă ucidea încet, fără să vă dați seama. Acum există o șansă pentru o proteză care să nu doară.
Cercetările arată că 70% dintre persoanele divorțate în vârstă de peste 50 de ani își evaluează situația după doi ani ca fiind „semnificativ mai bună decât erau când erau căsătoriți”.
Paradoxul este că le era frică de singurătate, dar și-au găsit pacea. Singurătatea s-a dovedit a fi nu un inamic, ci un prieten care nu critică și nu cere cina până la șapte.
Trei etape de reasamblare și un an de aur
Prima etapă este durerea. Oferă-ți exact șase luni să stai întins pe canapea, să plângi, să-ți suni prietenii și să-ți urăști fostul.
Nu sari intr-o noua relatie, nu te muta in alta tara, nu lua decizii mari. Doar plătiți acei 25 de ani în care nu i-ați trăit, dar ți-ai servit timpul.
A doua etapă este descoperirea. În următoarele șase luni, încerci tot ce ți-ai interzis în căsnicia ta. Fă cursuri de actorie, călătorește singur, ia un câine, pictează-te în roz.
Nu cauta un nou sens in viata – cauta culori noi. Creierul tău trebuie să-și amintească că, în general, știe să se bucure fără a ține cont de opiniile altora.
A treia etapă este decizia. Peste un an, ori vei înțelege că ești mai bine singur (și asta e fericirea), ori te vei simți pregătit pentru o nouă relație, dar fără valiza vechilor traume.
Principala regulă a anului de aur: fără decizii serioase în primele 12 luni după divorț. Psihicul tău este într-o stare fragilă. Nu construi o casă nouă pe o fundație care încă tremură.
