Multe cupluri observă că pasiunea din primele luni ale unei relații se stinge în jurul celui de-al treilea an de conviețuire.
Acest lucru nu este un accident sau o lipsă de dragoste, ci un mecanism programat de natură, potrivit unui corespondent .
Într-o stare de iubire acută, creierul eliberează dopamină, norepinefrină și feniletilamină.
Pixabay
Aceste substanțe acționează ca stimulente naturale, provocând euforie, scăderea apetitului și nevoia de a dormi doar 4-5 ore la un moment dat.
Rolul dopaminei și al oxitocinei
Sistemul dopaminei este responsabil pentru anticiparea recompensei și este cel care ne face să tremurăm înainte de o întâlnire.
Cercetările antropologului Helen Fisher au arătat că creșterea dopaminei durează între 12 și 36 de luni, după care nivelul acesteia scade inevitabil.
Aceasta este înlocuită de oxitocină, hormonul atașamentului și al intimității calme. Oxitocina este hormonul atașamentului și al intimității calme.
Problema este că oxitocina nu este eliminată de filmul Jurnal de memorie. Multe cupluri sunt înspăimântate de tăcere și o confundă cu sfârșitul sentimentelor.
Experții de la Universitatea din Pavia confirmă: diminuarea pasiunii este un mecanism evolutiv care le permite părinților să se concentreze pe creșterea urmașilor.
Natura nu este interesată de o febră perpetuă, ea dorește stabilitate pentru supraviețuirea urmașilor.
Cum să prelungiți interesul fără stimulente artificiale
Psihologul clinician Sue Johnson ne sfătuiește să nu mai alergăm după recorduri de dopamină. În loc de artificii, merită să învățăm să observăm mici momente de vulnerabilitate și acceptare.
Cea mai frecventă greșeală este să ceri noutăți constante de la partenerul tău. Restaurantele noi, jucăriile sexuale și parașutismul încetează rapid să mai funcționeze, deoarece creierul se adaptează la orice stimul extern.
Mult mai eficientă este practica „coping-ului împărtășit”. Coping împreună – o renovare, boala unui copil, o criză financiară – activează același sistem de dopamină, dar la un nivel mai profund.
Un studiu realizat de psihologul Arthur Aron (1997) a demonstrat că cuplurile care îndeplineau împreună sarcini neobișnuite și ușor înspăimântătoare simțeau mai multă pasiune decât cele care doar vorbeau frumos. Nu este vorba despre extreme, ci despre ieșirea din zona de confort împreună.
Hobby-urile separate sunt o altă metodă care funcționează. Atunci când fiecare are o viață proprie, întâlnirea devine un eveniment, nu o corvoadă.
Paradoxul: cu cât fuzionați mai puțin în unul, cu atât vă simțiți mai acut unul pe celălalt. Neurologul Lucia Biolkati-Mertens numește acest lucru „principiul intervalului” – o pauză în contact reînnoiește receptorii de dopamină.
Nu încerca să resuscitezi fluturii de acum trei ani din stomacul tău. Au dispărut pentru totdeauna, și asta e în regulă.
Adevărata intimitate începe exact acolo unde se termină artificiile chimice. Întrebarea nu este cum să aduceți pasiunea înapoi, ci dacă sunteți pregătiți să îmbrățișați noua ei față.
