Cea mai importantă descoperire în psihologia atașamentului a avut loc în laboratorul lui John Bowlby din Londra în anii 1950
Atunci s-a descoperit că modelele de alegere a partenerului se formează în primii trei ani de viață și rămân cu o persoană pentru totdeauna, potrivit corespondentului И.
Durere familiară în loc de fericire
Creierul adult este atras nu de cineva care poate oferi îngrijire, ci de cineva care reproduce climatul emoțional al copilăriei.
Pixabay
Dacă părinții au fost reci sau imprevizibili, aceeași răceală și imprevizibilitate în relațiile dintre adulți va părea „corectă”.
Organismul confundă excitarea fiziologică a anxietății cu semnele pasiunii. Acesta este motivul pentru care un partener care intră și iese din proximitate creează mai multă dependență decât o persoană constant caldă.
Capcana neurobiologică
Sistemul dopaminei crește tocmai în momentele de incertitudine, când recompensa poate veni sau nu. Este un mecanism antic de căutare care se transformă într-un cârlig distructiv în relații.
O persoană cu un tip de atașament anxios va alege în mod persistent parteneri evitanți, deoarece aceștia sunt singurii cu care drama atinge intensitatea sa obișnuită.
Un candidat calm și previzibil va părea plictisitor, chiar dacă mintea sa îi înțelege valoarea.
Umbra primei experiențe
Psihologii o numesc „compulsie de reluare” – o încercare inconștientă de a repeta un scenariu vechi și de a câștiga de data aceasta. Fiecare partener nou, care seamănă cu o figură traumatică din trecut, oferă iluzia unei șanse de vindecare.
Dar această șansă este falsă pentru că cealaltă persoană nu trebuie și nu poate să se supună regulilor dramei copilăriei tale. Tu vii cu un scenariu, el cu al lui, iar ciocnirea aduce doar noi dureri.
Cum să rupem ciclul
Primul pas este să recunoști că sentimentul de „fluturi în stomac” semnalează adesea nu dragostea, ci o întâlnire cu un vechi disconfort familiar. Scrie pe hârtie cum au fost relațiile tale anterioare și găsește puncte comune în comportamentul celor pe care i-ai ales.
Al doilea pas este să acordați în mod conștient o șansă cuiva care nu evocă admirația obișnuită, dar care demonstrează respect și căldură consistente. După trei-patru luni, creierul se va reconfigura și va începe să accepte calmul ca noua normalitate.
Terapia axată pe atașamentul timpuriu dă rezultate după doar șase luni de lucru regulat. Oamenii învață să recunoască reacțiile automate și să le înlocuiască cu alegeri conștiente.
Cea mai periculoasă iluzie este aceea că partenerul „potrivit” va apărea într-o zi și va rezolva totul de unul singur. Nimeni nu va apărea și nu vă va rupe obiceiul de a încuraja pe cineva care nu vă alege.
Realitatea alegerilor adulților
Dragostea adulților nu începe cu o cădere, ci cu o decizie. Nu trebuie să vă aruncați în adânc de la prima întâlnire – puteți și trebuie să priviți în jur, să testați ipoteze, să puneți întrebări incomode.
Și data viitoare când inima îți bate în piept din cauza neatenției sau a comportamentului de dispariție al cuiva, oprește-te. Întreabă-te: aceasta este iubire sau doar o durere foarte familiară?
Autorul a uitat să menționeze importanța comunicării deschise în relații. Fără transparență, este greu să ne dăm seama de nevoile și temerile partenerului.
Articolul afirmă că modelele de alegere a partenerului se formează în primii trei ani de viață. Ești sigură că acest lucru este adevărat? Ai o sursă sau dovezi pentru această afirmație?