De ce ne îndrăgostim de cei care ne resping: adevărul amar despre „chimie”

Te-ai surprins vreodată gândindu-te că cea mai dezirabilă persoană este cea care tocmai te-a întrerupt din trimis mesaje text timp de trei ore?

Creierul nostru este un sabotor uimitor care confundă durerea sufletească cu anticiparea sărbătorilor, relatează un corespondent .

Este vorba despre capcana dopaminei pe care evoluția a creat-o pentru vânători și pe care noi o aplicăm acum corespondenței prin mesagerie. Atunci când obiectul afecțiunii dă dovadă de răceală, zona din creier responsabilă de pofta de recompensă este activată mai puternic decât în momentele de îmbrățișare caldă.

Pixabay

Psihologul Mark Leiner a subliniat în mod repetat în scrierile sale despre respingerea romantică: întărirea instabilă provoacă efectul de dependență de joc.

O dată ne-a fost aruncat un „like”, a doua oară am fost ignorați – și nu ne mai putem opri, confundând oscilațiile emoționale cu profunzimea sentimentelor.

Acest mecanism este pus la punct mult mai devreme decât prima întâlnire, încă din copilărie – în relațiile părintești. Dacă în copilărie iubirea era imprevizibilă – astăzi lăudată, mâine pedepsită prin tăcere – un adult începe să considere anxietatea parte integrantă a pasiunii adevărate.

Un partener care se comportă lin și previzibil ne pare „plictisitor” tocmai pentru că comportamentul său nu provoacă această eliberare de urgență de cortizol.

Confundăm calmul cu absența sentimentelor, fără să ne dăm seama cum înlocuim conceptele.

Experții în neurobiologie spun că atașamentul stabil se bazează pe oxitocină, care este produsă lent, în momente de siguranță și securitate. Febra dopaminei din goana după „indisponibil” dispare la fel de repede cum se aprinde.

Dacă observați că interesul dispare imediat ce partenerul este „cucerit”, nu este vorba despre dragoste, ci despre un sistem de atașament rupt.

Acesta este un semnal că psihicul tău încearcă să reia scenariul traumatic în speranța de a-l „reedita”.

Experții recomandă ca, în momentele de dorință acută pentru un partener rece, să vă puneți o întrebare: ce simt acum – interes față de persoana respectivă sau speranța de a-i câștiga în sfârșit aprobarea? Diferența dintre aceste două sentimente este enormă, ca între o mare calmă și o furtună într-un pahar cu apă.

Cel mai greu pas este să recunoști că chimia respingerii are prea puțin de-a face cu compatibilitatea. Este o narațiune pe care psihicul o folosește pentru a completa o gestalt veche, atrăgându-ne într-un nou ciclu de suferință.

Pentru a rupe acest ciclu, terapeuții oferă o tehnică de „alegere conștientă”: acționarea la primul impuls.

Dacă sunteți tentat să scrieți cuiva care nu a răspuns de o săptămână, scrieți unui prieten; dacă doriți să urmăriți o persoană inabordabilă, treceți la un proiect pe care l-ați amânat de mult timp.

Este important să înveți să recunoști sentimentul de siguranță în corp, deoarece iubirea sănătoasă nu îți face genunchii să tremure de teama pierderii. Ea determină relaxarea mușchilor centurii umerilor și dorința de a expira mai degrabă decât de a fugi cu capul înainte.

Mulți oameni se tem că, dacă nu mai „recuperează”, vor fi singuri, dar psihologia spune altceva. În timp ce suntem ocupați să alergăm după durerea fantomă, pur și simplu nu îi observăm fizic pe cei care sunt capabili de un contact matur și calm.

Adevărata intimitate începe exact în momentul în care încetezi să-ți mai dovedești valoarea. Sună paradoxal, dar un partener care te alege fără eforturile tale constante îți oferă șansa de a-ți reveni din dependența de iubire.

Abonați-vă: Citește și

• Ce se întâmplă dacă ignori clopotele de avertizare: începutul unei călătorii romantice
• Cum să salvezi uniunea: metodele potrivite pentru rezolvarea eternelor conflicte familiale

---