Într-o epocă a transparenței totale, când ne cunoaștem partenerul până la cele mai mici obiceiuri, lucrul important care ne scapă este misterul care alimentează dorința.
Deschidem toate cărțile, împărtășim fiecare gând, cerem rapoarte la fiecare pas și ne întrebăm de ce dispare interesul, relatează corespondentul .
Înțelepciunea psihologică spune: dorința trăiește acolo unde există subestimare, unde există spațiu pentru fantezie și speculație.
Pixabay
Predictibilitatea completă ucide atracția, deoarece o persoană dorește nu numai să posede, ci și să descopere, să se întrebe, să ghicească.
Nu este vorba despre minciuni și secrete, ci despre capacitatea de a-ți păstra teritoriul interior, în care partenerul intră nu ca o gazdă, ci ca un oaspete. Un oaspete care este binevenit, care nu scormonește prin sertare, ci se bucură de ceea ce i se arată.
Studiile arată: cuplurile în care fiecare are propria viață, propriile interese, propriile gânduri care nu sunt scoase în discuție publică, își păstrează pasiunea vie mai mult timp.
Pentru că de fiecare dată când un partener se întoarce din lumea sa în lumea comună, aduce cu sine noutatea.
Secretul nu trebuie să fie distructiv, nu este vorba despre înșelăciune și minciună, ci despre respectarea spațiului personal. Este vorba despre a avea dreptul la un jurnal, de a te întâlni cu prietenii fără partenerul tău, de a avea gânduri care rămân doar cu tine.Când nu mai cerem transparență totală, nu mai suntem supravegheați și nu ne mai simțim supravegheați.
Și în această libertate se naște chiar dorința care nu poate fi indusă artificial, dar care este ușor înăbușită de control.
Să lași loc secretului înseamnă să ai încredere în partenerul tău și în tine suficient de multă încredere încât să nu ai nevoie de control total.
Iar acolo unde există încredere, există chiar scânteia care se aprinde chiar și după mulți ani de apropiere reciprocă.
Abonați-vă: 
Citește și
- De ce ne devalorizăm partenerul atunci când ne simțim prost cu noi înșine: un mecanism de apărare
- De ce înșelăciunile din trecut continuă să distrugă prezentul: fantomele de care nu renunțăm
