Foto: din surse deschise
Controlul emoțiilor este o abilitate care necesită practică constantă și autoobservare
Mulți oameni cred în mod eronat că a controla emoțiile înseamnă capacitatea de a masca propriile experiențe. Cu toate acestea, gestionarea reală a stării interioare este un proces mult mai profund care necesită înțelegerea naturii reacțiilor umane. După cum subliniază experții, emoțiile nu sunt niciodată inutile. chiar și frica sau furia îndeplinesc funcții importante de protecție și ne stimulează la acțiune. Problema apare doar atunci când aceste impulsuri devin distructive, așa că este important să învățăm metode eficiente de a le controla.
Cum se naște o emoție: patru pași către o reacție
Pentru a gestiona sentimentele, este necesar să cunoaștem mecanismul prin care acestea apar. Conform modelului psihologului James Gross, fiecare emoție trece prin patru etape secvențiale. Totul începe cu o anumită situație căreia o persoană îi acordă atenție. Apoi creierul acordă acestui eveniment o evaluare subiectivă și abia după aceea există un răspuns direct al organismului – de la o schimbare a dispoziției la manifestări fizice, cum ar fi bătăile accelerate ale inimii. Interesant este faptul că izbucnirea emoțională în sine durează doar câteva zeci de secunde, iar stresul pe termen lung este rezultatul faptului că „reluăm” constant evenimentul mental, reactivând acest lanț.
Cum să vă controlați emoțiile: Cinci strategii pentru a vă gestiona starea emoțională
A-ți controla emoțiile înseamnă mai mult decât a ști cum să taci când ești furios. Este un proces complex, psihologul James Gross sugerează împărțirea acestuia în cinci etape. În funcție de cât de departe merge reacția ta emoțională, poți aplica una dintre următoarele strategii.
1. Alegerea unei situații: evitarea stresului
Prima strategie este să evitați să intrați în situații care vă vor face să vă simțiți negativ deloc. Dacă știți că un anumit eveniment sau o întâlnire cu o anumită persoană vă va strica starea de spirit, cel mai bine este să evitați pur și simplu acel contact. Aceasta este cea mai eficientă metodă de economisire a energiei, dar nu trebuie să abuzați de ea. Evitarea constantă a dificultăților vă poate opri dezvoltarea și duce la izolare socială.
2. Modificarea situației: schimbarea circumstanțelor
Dacă nu puteți evita un eveniment, puteți încerca să îl modificați pentru a vi se potrivi. De exemplu, dacă sunteți anxios înaintea unui examen dificil sau a unei conversații cu supervizorul dumneavoastră, o pregătire atentă vă poate ajuta să vă simțiți mai încrezător. Prin modificarea mediului extern (de exemplu, prin pregătirea unui plan de discurs), aveți un impact direct asupra stării dumneavoastră interne. Este important ca această pregătire să fie constructivă, mai degrabă decât să devină un exercițiu istovitor de alarmare.
3. Gestionarea atenției: schimbarea focalizării
Atunci când vă aflați într-o situație neplăcută și nu o puteți schimba, controlul atenției vă poate ajuta. Vă puteți distrage în mod conștient atenția de la stimul prin concentrarea asupra unui lucru neutru: propria respirație, detalii interioare sau gânduri străine. Paradoxal, uneori ajută și metoda opusă – observarea calmă a anxietății ca și cum ar fi din exterior. Acest lucru duce adesea la diminuarea treptată a emoției pe cont propriu.
4. Schimbări cognitive: reevaluare și acceptare
Această strategie este considerată cea mai constructivă, deoarece schimbă modul în care priviți problema.
Încercați să găsiți un sens diferit la ceea ce se întâmplă. De exemplu, dacă un coleg vă vorbește aspru, puteți presupune că persoana respectivă are doar o zi proastă, mai degrabă decât că vă disprețuiește. Acest lucru ameliorează instantaneu tensiunea emoțională.
Îți recunoști dreptul la emoția ta („da, sunt furios chiar acum”) și încetezi să te mai lupți cu ea. Persoanele care își acceptă stresul îl resimt mult mai ușor decât cele care încearcă să îl nege.
5. Lucrul cu reacțiile
Ultima strategie, pe care experții o numesc modularea răspunsului, intră în joc în momentul în care emoția s-a dezvoltat pe deplin și a antrenat persoana. În acest stadiu, gestionarea stărilor are loc, de obicei, în două moduri principale, dar eficiența lor variază considerabil.
Prima dintre acestea constă în încercarea de a-și ascunde sentimentele de ceilalți, ceea ce în psihologie se numește suprimare. În ciuda popularității sale, această metodă este considerată mai puțin eficientă deoarece nu aduce ușurare internă, ci doar maschează manifestările externe. În plus, reținerea în mod regulat a emoțiilor puternice este periculoasă pentru organism și poate duce la probleme grave de sănătate, în special la o creștere persistentă a tensiunii arteriale.
O abordare mult mai utilă este controlul fiziologic, care presupune lucrul direct cu reacțiile organismului. Utilizarea unor exerciții speciale de respirație sau a unor tehnici de eliberare fizică ajută organismul să se calmeze biologic. De exemplu, o respirație profundă obișnuită poate reduce nivelul de stres mult mai eficient decât un simplu efort de a părea calm. Capacitatea de a alege strategia potrivită la timp, în funcție de circumstanțe, este cheia principală a unei stabilități psihologice reale și a unui echilibru interior.
Controlul emoțiilor este o abilitate care necesită practică constantă și autoobservare. Nu există o strategie unică; o metodă diferită este potrivită pentru fiecare situație. Este important să ne amintim că o izbucnire emoțională durează doar câteva zeci de secunde, iar restul este rezultatul „rotirii” noastre aparente asupra unei situații asupra căreia avem o influență totală.
Observații:
