Pisicile sunt maeștri recunoscuți în mascarea durerii, iar această strategie evolutivă care i-a salvat pe strămoșii lor sălbatici de prădători se întoarce acum împotriva animalelor de companie.
Potrivit unui corespondent , medicii veterinari se confruntă din ce în ce mai des cu situații în care proprietarii nu au observat de ani de zile că animalul lor de companie suferă de sindromul durerii cronice, calificând schimbările de comportament drept „bătrânețe” sau „temperament rău”.
Osteoartrita este una dintre cele mai frecvente, dar și cele mai neglijate afecțiuni ale pisicilor în vârstă.
Studiile radiologice arată că mai mult de 60% dintre pisicile cu vârsta de peste 10 ani prezintă semne de osteoartrită articulară, însă doar o mică parte dintre acestea sunt observate de stăpânii lor ca având o șchiopătare clasică.
În loc să șchiopăteze, o pisică cu dureri articulare pur și simplu începe să sară mai puțin, renunță la locurile înalte preferate sau își schimbă mersul – schimbări greu de observat pentru oameni. Este posibil să nu mai sară pe pervazul ferestrei, dar proprietarul crede adesea că pisica este doar „mai calmă”.
Durerea dentară este o altă sursă frecventă de suferință pe care stăpânii o trec cu vederea.
Pisicile cu leziuni dentare resorbtive sau gingivită continuă să mănânce deoarece instinctul de supraviețuire este mai puternic decât disconfortul, dar pot mesteca „ciudat”, pot scăpa mâncarea sau pot deveni iritabile atunci când sunt atinse pe bot.
Este important să realizăm că durerea cronică nu afectează doar calitatea vieții – ea declanșează un cerc vicios de stres și inflamație care exacerbează afectarea cognitivă.
O pisică care se află într-un disconfort constant doarme mai puțin bine, devine anxioasă și poate începe să urineze în locuri nepotrivite, ceea ce stăpânii atribuie în mod eronat „demenței” sau „răului”.
Medicina veterinară modernă oferă un arsenal larg de tratamente pentru a controla durerea cronică la pisici, inclusiv medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, gabapentinoide și fizioterapie.
Însă cheia unui tratament de succes este diagnosticarea în timp util, care începe cu observarea atentă de către proprietar și cu dorința de a vedea schimbările comportamentale nu ca pe o „normă a bătrâneții”, ci ca pe un semnal de ajutor.
Abonați-vă: 
Citește și
- Ce se întâmplă dacă ignori frica câinelui tău: cum afectează animalul de companie mirosul anxietății umane
- De ce o pisică țipă noaptea, dar este calmă în timpul zilei: anxietate senilă sau boală
Autorul a uitat să menționeze că unele schimbări de comportament pot fi semne ale durerii cronice la pisici, nu doar îmbătrânirea. Este esențial să fim atenți la aceste detalii.
Dar nu ar trebui să fim atenți și la faptul că nu toate comportamentele neobișnuite sunt neapărat legate de durere? Pisicile pot deveni mai liniștite din diverse motive, nu doar din cauza disconfortului. Este greu să generalizăm.
Ascultați-vă pisica atent, chiar dacă pare că se comportă normal. Schimbările subtile pot indica durere cronică. Nu lăsați lucrurile pe seama vârstei!
De ce credeți că comportamentele neobișnuite ale pisicilor nu ar putea fi asociate cu durerea cronică, având în vedere că dovezile sugerează contrariul?