Cerem atenție constantă de la iubitul nostru, dar nu știm să fim atenți la noi înșine, picând acest test în fiecare zi.
Vrem ca el să ne accepte orice, dar noi înșine nu acceptăm în noi nici supraponderalitatea, nici proasta dispoziție, nici eșecurile profesionale, relatează corespondentul .
Această neconcordanță între ceea ce cerem pentru noi și ceea ce nu ne oferim rupe relațiile din interior spre exterior.
Pixabay
Un partener devine un colac de salvare de care ne agățăm cu o strânsoare mortală, așteptându-ne ca el să ne facă fericiți.
Psihologii numesc acest lucru un locus extern de control – atunci când transferăm responsabilitatea pentru bunăstarea noastră către altcineva. Suntem siguri că dacă el ar fi mai blând, mai atent, mai grijuliu, atunci aș respira în sfârșit.
Dar adevărul este că nimeni nu ne poate da ceea ce nu ne putem da nouă înșine. Poți primi complimente în fiecare zi, dar dacă în interiorul tău ești convins de propria inferioritate, toate cuvintele se vor sparge de acest zid.
Cercetările arată că cea mai fiabilă sursă de stimă de sine este în interior și niciun partener nu o poate înlocui.
El sau ea poate fi un sprijin, o plasă de siguranță, un umăr pe care să vă sprijiniți, dar nu stă în puterea lui sau ei să vă construiască stima de sine de la zero.
Atunci când începem să ne oferim ceea ce așteptăm de la partenerul nostru – grijă, acceptare, iertarea greșelilor – relațiile se schimbă miraculos.
Nu mai cerem, nu ne mai agățăm, nu mai verificăm, iar adevărata intimitate crește în spațiul gol.
Iubirea pentru celălalt începe cu iubirea pentru sine, iar acesta nu este egoism, ci igiena de bază a psihicului. Pentru că doar dintr-o cană plină poți turna fără să golești, iar dintr-o cană goală nu poți decât să ceri ca ceilalți să toarne.
Abonați-vă: 
Citește și
- Ce se întâmplă dacă înveți să simți durerea partenerului tău: empatia ca superputere
- De ce să dormiți în paturi separate: secretul neașteptat pentru o căsnicie puternică
