Există o zicală: „Nu poți prinde o vrabie când zboară” și există mult mai mult adevăr în ea decât pare.
Unele lucruri spuse la furie sau ofensat nu pot fi luate înapoi, chiar dacă îți ceri scuze de o sută de ori după aceea, relatează corespondentul .
Pentru că iertarea nu este un buton pe care îl apeși și totul este uitat, este o călătorie lungă pe care s-ar putea să nu o parcurgi. Poți spune „îmi pare rău”, dar în ochii partenerului tău va rămâne pentru totdeauna umbra cuvintelor pe care i le-ai aruncat.
Pixabay
Deosebit de periculoase sunt loviturile la rana însăși, la acele secrete și slăbiciuni pe care ți le-a încredințat doar ție. Atunci când folosim vulnerabilitatea celuilalt ca armă într-o ceartă, trădăm nu doar încrederea, ci și însăși esența intimității.
Linia dincolo de care este prea târziu să mai repari ceva nu vine după un singur act, ci după o serie de acte. Este ca și cum ai turna apă pe o piatră: la început nu se observă nimic, dar apoi apare o fisură care distruge totul.
Este important să înveți să simți această replică, să auzi momentul în care cuvintele tale provoacă nu doar durere, ci o rană ireparabilă. În acest moment este mai bine să taci, să ieși, să te răcorești, dar să nu o bați pe cea pe care o iubești.Desigur, puteți trăi într-un mod perpetuu „îmi pare rău că nu am făcut-o-asta-în-minte”, dar este ca și cum ați merge pe un câmp minat. Mai devreme sau mai târziu, una dintre mine va exploda în așa fel încât să nu mai poți strânge bucățile.
Dragostea înseamnă, de asemenea, asumarea responsabilității pentru limbajul tău, emoțiile tale, acțiunile tale. Iar dacă nu faci față acestei responsabilități, într-o zi s-ar putea să te trezești că nu mai ai de la cine să-ți ceri iertare.
Abonați-vă: 
Citește și
- Ce se întâmplă când nu mai trăiești viața partenerului tău: revenirea la tine
- De ce plictiseala într-o relație este mai periculoasă decât înșelatul: moartea tăcută pe care nimeni nu o observă
