Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii de la Universitatea din Hong Kong. Rezultatele sunt publicate în revista BMJ Open Diabetes Research & Care.
Oamenii de știință au utilizat date din Studiul Național de Examinare a Sănătății și Nutriției din SUA (NHANES) pentru anii 2009-2023. Ei au inclus în analiză 23.475 de persoane cu vârste cuprinse între 20 și 80 de ani. Durata somnului a fost comparată cu eGDR, un indicator calculat al sensibilității la insulină. Cu cât eGDR este mai scăzut, cu atât riscul de rezistență la insulină este mai mare.
Rezistența la insulină este considerată unul dintre principalii precursori ai diabetului de tip 2, însă prezența sa nu înseamnă neapărat dezvoltarea bolii.
Cu corectarea în timp util a stilului de viață, afecțiunea poate persista pentru o perioadă lungă de timp fără progresie.
Analiza a evidențiat o relație în formă de U între somn și sănătatea metabolică. Cele mai favorabile valori eGDR au fost observate la persoanele care au dormit în medie aproximativ 7 ore și 18 minute. Cu privarea de somn, creșterea sa a fost asociată cu îmbunătățirea metabolismului glucozei.
În schimb, totuși, atunci când această durată a fost depășită, somnul suplimentar a fost asociat cu un risc crescut de afectare – în special la femei și la persoanele cu vârsta cuprinsă între 40-59 de ani.
Separat, cercetătorii au evaluat impactul „dormitului” în weekenduri. În cazul celor care sunt lipsiți de somn în timpul săptămânii, una până la două ore suplimentare de somn la sfârșit de săptămână a fost asociată cu o performanță metabolică mai favorabilă. Dar dacă o persoană doarme deja suficient sau mai mult decât optim, mai mult de două ore suplimentare de somn au fost asociate cu un metabolism mai slab al glucozei.
Autorii subliniază că rezultatele se bazează pe date observaționale și nu dovedesc o relație directă cauză-efect, dar subliniază importanța unui program de somn echilibrat în prevenirea tulburărilor metabolice.
