Dacă există rude cu această afecțiune, probabilitatea crește și ea. Acest lucru a fost raportat de Dr. Denise Woon de la Colegiul Optometriștilor din Marea Britanie. Expertul este citat de MedicalXpress.
În glaucom, scurgerea lichidului intraocular este afectată, ceea ce duce la creșterea presiunii intraoculare.
Aceasta determină comprimarea țesuturilor din interiorul ochiului, distrugerea celulelor retiniene și afectarea nervului optic. Rezultatul este, de obicei, mai întâi o îngustare a câmpului vizual, pierderea vederii laterale (periferie) și apoi o pierdere treptată și ireversibilă a vederii până la orbire.
Potrivit medicului, glaucomul cronic se poate dezvolta la orice persoană, dar probabilitatea este mai mare în cazul predispoziției ereditare și al bolilor concomitente care afectează vasele de sânge și presiunea. Cu toate acestea, în stadiile incipiente, glaucomul cronic nu provoacă, de obicei, simptome, astfel încât poate fi detectat doar în timpul controalelor regulate la oftalmolog.
Forma acută de glaucom este mai puțin frecventă, dar este mai vizibilă. Este mai des afectată de femei și de persoanele cu vârsta peste 40 de ani, precum și de pacienții cu hipermetropie. Simptomele apar brusc și pot include durere sau disconfort în ochi, vedere încețoșată și halouri în jurul surselor de lumină. De asemenea, pot apărea înroșirea ochiului, durere în jurul orbitei, greață și dureri de cap.
„Pentru a diagnostica glaucomul, oftalmologii efectuează o examinare completă. Una dintre metodele principale este tonometria, care măsoară presiunea intraoculară. În plus, specialiștii evaluează starea discului optic – zona care leagă ochiul de creier – pentru a identifica modificările caracteristice. Dacă este necesar, se efectuează un test de câmp vizual pentru a detecta tulburările de vedere periferice”, spune expertul.
Experții subliniază că examinările oftalmologice regulate sunt deosebit de importante pentru persoanele cu risc, deoarece detectarea precoce a glaucomului ajută la încetinirea pierderii vederii.
