Ce este singurătatea
Singurătatea este una dintre problemele de actualitate ale omului modern: este deja obișnuit să se vorbească despre „epidemia de singurătate”, iar în unele țări problema a fost ridicată la nivel de stat. Conform cercetărilor, 43% dintre adulții din Rusia se simt singuri, femeile experimentând-o mai des decât bărbații.
Internetul și rețelele sociale oferă posibilitatea de a fi mereu în contact și de a menține comunicarea, dar adesea nu acoperă nevoia umană de relații profunde și apropiate, în care să simți că ești văzut. Adesea, comunicațiile pe internet sunt superficiale, foarte specializate, lipsite de răspuns emoțional și de implicare, ceea ce nu permite să se simtă apropierea și legătura cu alte persoane.
În plus, utilizarea activă a rețelelor sociale reduce comunicarea în direct, ceea ce în cele din urmă poate duce la autoizolare și la incapacitatea de a satisface nevoile sociale. Cercetătorii caracterizează singurătatea ca o stare emoțională complexă, care este asociată cu sentimentul lipsei de conexiune și de sprijin din partea altor persoane. Ea este atribuită în principal experiențelor negative. Adesea, singurătatea este cauzată de nevoia de a fi în contact cu o altă persoană și de incapacitatea de a o satisface.
În această stare, o persoană poate experimenta sentimente grele: dorință, apatie, sentiment de inutilitate, furie, lipsa de sens a existenței, disperare, depresie. În plus, diverse studii confirmă impactul negativ al singurătății nu numai asupra sănătății psihologice, ci și asupra sănătății fizice a unei persoane.
Ce conduce la faptul că singurătatea este experimentată în mod deosebit de greu
În anumite condiții, experiența singurătății poate fi deosebit de dificilă.
Credința „Sunt singur, trebuie să fie ceva în neregulă cu mine”
O astfel de convingere poate spori sentimentele de rușine și jenă față de propria persoană și poate încuraja autocritica. Dar adevărul este că mulți oameni pot experimenta singurătatea din când în când. La urma urmei, relațiile cu alte persoane includ apropierea și distanța – este imposibil să fii mereu în contact cu o persoană, alternarea acestor perioade este necesară.
Experiențe anterioare de singurătate
Dacă o persoană s-a simțit adesea singură și nedorită în copilărie, această experiență poate „alimenta” și intensifica sentimentul de singurătate la vârsta adultă, făcându-l deosebit de dureros. În ciuda mai multor resurse și oportunități de a face față sentimentelor sale, persoana cade în amintirile din trecut și se găsește lipsită de apărare, ca în copilărie. Prin urmare, a lucra cu aceste experiențe în psihoterapie, a le da sens și a împărtăși trecutul cu prezentul poate ajuta o persoană să facă față perioadelor de singurătate într-un mod mai calm.
Sistemul de valori
Atunci când o persoană dedică mult timp muncii și nu lasă timp pentru simpla comunicare umană, pentru dezvoltarea relațiilor cu alte persoane, ea se poate confrunta cu singurătatea în timpul pauzelor din activitățile profesionale. După cum scriu cercetătorii, accentul pus pe realizările profesionale, pe prestigiu și pe posesia de diverse beneficii conduce adesea la faptul că prețul acestora este incapacitatea de a construi relații strânse cu alte persoane.
Fixarea pe relații
Pe de altă parte, atunci când întreaga viață a unei persoane se învârte în jurul relațiilor, este ca și cum nu ar avea o viață proprie în afară de oameni. Nu înțelege prea bine cine este, ce îi place și ce este interesant pentru el. În acest caz, sentimentul de singurătate poate fi destul de puternic, deoarece persoana se confruntă cu golul și lipsa de răspunsuri la întrebări: „cu ce vreau să-mi umplu viața? ce este important pentru mine?”.A fi singur are și avantaje
Cu toate acestea, există cercetători care consideră singurătatea drept o experiență utilă și o parte inevitabilă și necesară a existenței umane. Din punctul de vedere al existențialiștilor, omul este în mod inerent singur, deoarece vine singur pe lume și o părăsește în propria sa „companie”, astfel încât singurătatea sau, cu alte cuvinte, izolarea este un dat al omului, cu care acesta trebuie să învețe să trăiască.
În direcțiile umaniste, singurătatea este considerată o experiență importantă, datorită căreia o persoană se poate cunoaște mai bine, își poate întâlni „eu”-ul, fără de care dezvoltarea și creșterea nu sunt posibile
În cele mai multe cazuri, o astfel de singurătate este numită singurătate, în care o persoană face o pauză în activitățile externe și în comunicare, face muncă interioară, reflectând asupra experienței sale și asupra vieții în general. Dar cel mai adesea vorbim despre o perioadă temporară de singurătate, care poate fi un teren favorabil pentru schimbări personale și descoperiri interesante despre sine.
Ce vă poate ajuta să faceți față singurătății
1. tratarea singurătății ca un dat în viață
Dacă privim singurătatea ca pe o parte inevitabilă a vieții, de aici și nevoia de a o suporta, realizând că toată lumea se confruntă cu ea. Irvin Yalom, în cartea sa Psihoterapie existențială, scrie că, pe măsură ce creștem, începem să separăm unde sunt limitele noastre și ale celorlalți, ne bazăm pe noi înșine, devenim independenți și separați de cei dragi, iar prețul „pentru separare și creștere este izolarea”. Crescând ne confruntăm inevitabil cu izolarea existențială, care necesită umilință și acceptare.
2. Autocompătimirea
În singurătate, o persoană poate simți tristețe și dor și este important să se susțină în aceste momente, să găsească cuvinte și modalități de consolare care să o ajute să facă față propriilor sentimente. Autocompătimirea, căldura și grija în acest moment vor permite să se trăiască aceste perioade nu atât de dureros.
3 Lecții învățate
Solitudinea este un moment de reflecție și dezvoltare. Viața modernă este adesea ca o cursă în care pare să nu existe nicio cale de oprire, așa că putem folosi momentele de singurătate pentru a ne înțelege mai bine, a ne autodefini și a reflecta asupra vieții noastre în ansamblu. Este un moment valoros în care, lăsați singuri, ne putem pune întrebări importante și putem căuta răspunsuri.
4. Atenție la lumea interioară
De asemenea, se crede în mod obișnuit că o lume interioară bogată ne poate ajuta să depășim singurătatea. Posedând-o, o persoană poate percepe mai ușor singurătatea și chiar o poate căuta pentru autodescoperire și explorare a lumii.
5. Discutarea experiențelor cu cei dragi
Atunci când o persoană vorbește despre sentimentele sale și întâlnește înțelegere, există altcineva care îi împărtășește experiențele și îl vede, are loc o adevărată întâlnire, ceea ce înseamnă că în acel moment singurătatea se retrage și este înlocuită de un sentiment de apropiere și acceptare, care este important pentru fiecare dintre noi. Spunând cuiva despre singurătatea noastră, încetăm să fim singuri.
Dacă observați că singurătatea este permanentă și chinuitoare, aveți gânduri rele despre dumneavoastră, este important să nu fiți singur în această situație și să cereți ajutor de la profesioniști.
