Controlul este cel mai popular drog în relații.
Controlăm unde este partenerul, cu cine, la ce oră vine, ce a mâncat la prânz, cui i-a zâmbit, la cine s-a gândit, relatează corespondentul .
Psihologii trag un semnal de alarmă: controlul total ucide intimitatea mai eficient decât orice ceartă și înșelăciune. Pentru că acolo unde începe controlul, se termină încrederea, iar iubirea nu poate exista fără încredere.
Pixabay
Experimentul pe care terapeuții de familie propun să îl faceți sună înfricoșător: încercați să nu vă controlați deloc partenerul timp de o lună. Nu trimiteți mesaje „unde ești”, nu vă verificați telefonul, nu cereți rapoarte.
Reacția la această sugestie vă spune de obicei mai multe despre starea relației decât orice test. Dacă sunteți îngrozit la simplul gând – atunci problema este mai gravă decât părea.
Experții în lucrul cu anxietatea explică: controlul este întotdeauna o încercare de a face față propriei noastre frici . Ne este frică de pierdere, frică de a fi înșelați, frică de a nu fi doriți.
Și încercăm să ne asigurăm ținându-ne partenerul într-o lesă scurtă. Numai că lesa îi sugrumă pe amândoi. Pe cel care este ținut – pentru că îl privează de libertate. Cel care este ținut – pentru că este întotdeauna greu de ținut.
Studiile arată că cuplurile în care există un nivel ridicat de încredere și autonomie se simt mult mai fericite decât cele în care partenerii sunt lipiți unul de celălalt. Paradoxul este că libertatea vă aduce mai aproape unul de celălalt decât o cușcă.
Atunci când o persoană știe că nu este ținută cu forța, ci aleasă voluntar în fiecare zi, îi dă un sentiment de siguranță care nu poate fi comparat cu niciun control. Pentru că nu poți face frumos prin forță, funcționează în ambele sensuri.
Psihologul notează: dacă sentimentele interioare sunt în dezacord cu comportamentul exterior, există un disconfort insuportabil . Puteți zâmbi și pretinde că totul este bine, dar tensiunea va crește în interior.
Controlorii sunt, de obicei, exact așa cum își trăiesc viața. Pe dinafară – un soț sau o soție grijuliu, pe dinăuntru – frică eternă și tensiune. Nu te poți relaxa nici măcar un minut, în caz că ceva nu merge bine.
Dar renunțând la control, avem șansa de a vedea partenerul real, nu proiecția noastră. Și adesea se dovedește că el nu are de gând să fugă, să înșele, să trișeze. El vrea doar să respire.
Nu este vorba despre indiferență și indiferență. Este vorba despre respectarea separabilității altor persoane. Este vorba despre recunoașterea faptului că partenerul tău nu este proprietatea ta, ci o altă persoană cu dreptul la propriile dorințe și la propriul spațiu.
Cel mai înfricoșător mit care îi ține pe oameni în control este „dacă nu dețin controlul, totul se va prăbuși”. De fapt, controlul este cel care face ca lucrurile să se destrame. E sufocant, e plecarea, e ascunderea.
Experimentul cu renunțarea la control arată de obicei contrariul: atunci când presiunea dispare, partenerii încep să ajungă unul la celălalt pe cont propriu. Fără ordine, fără manipulare, fără vinovăție.
Pentru că a fi acolo unul pentru celălalt atunci când nu ești ținut în frâu este singura modalitate de a fi cu adevărat. Orice altceva este o închisoare numită „iubire” din care vrei să evadezi cu prima ocazie.
Și dacă sunteți dispuși să vă asumați riscul și să faceți acest experiment, fiți pregătiți că primele săptămâni vor fi înfricoșătoare. Frica îți va șopti: întoarce-te la vechi, acolo ești în siguranță. Dar vechea siguranță era o iluzie.
Noua realitate va necesita curaj. Dar în ea veți vedea în sfârșit: nu sunteți abandonați atunci când dați drumul. Sunteți aleși. Și este o relație foarte diferită.
Citește și
- Cum să-ți dai seama că asta e iubire, nu un obicei: un test de la un psiholog
- Ce se întâmplă dacă nu vă certați: amenințarea ascunsă a relațiilor perfecte
