Foto: din surse publice
Dacă situația a scăpat de sub control și propriile eforturi nu sunt suficiente – consultarea unui psiholog pentru copii vă va ajuta să găsiți o abordare individuală
Parentingul este arta de a echilibra dragostea și limitele. Blândețea excesivă fără consecințe îl învață treptat pe copil: dacă te străduiești suficient – poți obține totul. Psihologii pentru copii avertizează că anumite comportamente sunt semnale clare că un copil începe să manipuleze adulții. Cu cât părinții le observă mai devreme, cu atât va fi mai ușor să corecteze situația. RBC-Ucraina ne spune cum pot părinții să înțeleagă că copilul s-a „urcat deja pe cap” și a învățat să manipuleze. Și, de asemenea – cum pot face față acestei situații.
Ignoră cererile – și așteaptă ca tu să renunți
Copilul vă aude prima dată – dar nu răspunde. Așteaptă a doua, a treia, a cincea solicitare. Și uneori nu o face deloc – până când părinții nu o fac ei înșiși.
Aceasta nu este absență mintală sau uitare. Psihologii o numesc „testarea limitelor” – copilul testează cât de serioase sunt cuvintele tale. Dacă după cinci „te rog” nu se întâmplă nimic, el învață că este în regulă să nu reacționeze.
Ce trebuie să faceți: spuneți o dată – și țineți-vă de consecințe. Dacă solicitarea este ignorată – există un răspuns specific și intenționat, nu o a șasea reamintire.
Face crize de furie la momentul potrivit
Tantrumurile la un copil de doi ani sunt mai degrabă o normă. Un copil de șase ani care face accese de furie de fiecare dată când ceva nu este în regulă este o altă poveste.
Psihologii fac distincție între două tipuri: izbucnire emoțională (copilul chiar nu poate face față sentimentelor) și tantrum instrumental (copilul știe că funcționează). Al doilea tip are întotdeauna un scop clar – să obții ceea ce vrei sau să eviți ceea ce nu vrei. Și dacă cel puțin o dată funcționează – metoda este consolidată.
Ce trebuie să faceți: Nu cedați în timpul unui tantrum – chiar dacă este dificil. Reacționați după ce copilul s-a calmat, nu în timpul vârfului de emoție.
Căutați întotdeauna o cale de a ocoli regulile
Există reguli în familie – dar copilul găsește de fiecare dată o „portiță de scăpare”. Nu se poate juca pe telefon după ora nouă? Trece la o tabletă. Fără dulciuri înainte de prânz? Îl mănâncă în camera lui.
Aceasta nu este ingeniozitate infantilă – este o încercare sistematică de a controla situația. Copilul nu încalcă în mod deschis o regulă – el caută o modalitate de a o face în felul său fără a fi pedepsit.
Ce trebuie să faceți: Închideți „lacunele” cu precizări. Nu „fără telefoane după ora nouă”, ci „după ora nouă toate ecranele sunt încărcate pe coridor”.
Nu este niciodată vina ta – este vina tuturor celorlalți
„Nu am fost eu”, „el a început”, „tu m-ai împins la asta” – dacă astfel de fraze sunt auzite de fiecare dată după orice conflict, este un semnal de alarmă.
Incapacitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni este unul dintre semnele-cheie ale comportamentului manipulator. Copilul a învățat că dacă aruncă vina pe altcineva, pedeapsa poate fi evitată. Iar această strategie este consolidată de fiecare dată când părinții o adoptă.
Ce trebuie să faceți:Să nu intrați într-o discuție despre „cine este de vină”. În schimb, concentrați-vă pe actul specific și pe consecințele acestuia, indiferent de „cine a început”.
Manipularea sentimentelor
Lacrimile apar tocmai atunci când trebuie să eviți pedeapsa. Resentimentul – atunci când nu obții ceea ce îți dorești. Promisiuni de „niciodată” – atunci când situația a devenit critică.
Un copil învață repede să citească emoțiile părinților și să le folosească. Dacă mama cedează din cauza lacrimilor – lacrimile devin o unealtă. Dacă tata se retrage din cauza resentimentelor – resentimentele devin o armă.
Important: Distincția dintre emoția reală și emoția instrumentală este dificilă – dar posibilă. Frustrarea reală este haotică și nu întotdeauna oportună. Manipulativă – apare exact la momentul potrivit și dispare imediat după ce ai obținut ceea ce dorești.
Ce trebuie să faceți: Răspundeți la emoție cu căldură, dar nu vă schimbați părerea din cauza ei. „Văd că sunteți trist. Și răspunsul este tot nu.
Are nevoie de atenție – întotdeauna și imediat
Un copil apare chiar în momentul în care sunteți într-o ședință, gătiți sau vorbiți la telefon. Și nu doar se apropie, ci cere un răspuns chiar acum.
Dorința de atenție este naturală și sănătoasă. Dar incapacitatea de a aștepta chiar și cinci minute și întreruperea sistematică a adulților reprezintă o încercare de a-ți subjuga timpul și resursele. Copilul a învățat: dacă ești suficient de insistent, ți se va acorda atenție.
Ce trebuie să faceți: introduceți conceptul de „așteptare”. Și țineți-vă de el – dacă ați promis că veniți în cinci minute, veniți exact în cinci minute. Acest lucru îl învață pe copil că merită să aștepți, deoarece cuvântul este îndeplinit.
Evită toate responsabilitățile
Temele pentru acasă „nu se vor face singure” – dar copilul este sigur că se vor face. Pentru că mama o va face. Sau tata îi va aminti de douăzeci de ori și, în cele din urmă, îl va ajuta.
Evitarea responsabilității este ultimul și cel mai periculos semn. Copilul a învățat că dacă așteaptă suficient de mult sau se preface că nu știe cum să facă, adulții o vor face singuri. Acest model, dacă nu este oprit, progresează în adolescență și chiar la vârsta adultă.
Ce trebuie să faceți: Permiteți-i copilului dvs. să facă față consecințelor. Nu și-a făcut temele – a primit o mustrare de la profesor. Acest lucru este neplăcut – dar este o lecție care nu poate fi înlocuită de nicio explicație.
Nu eticheta contează, ci înțelegerea
Niciunul dintre aceste semnale nu înseamnă că aveți un copil „rău” sau „manipulator”. Înseamnă că copilul a găsit un model care funcționează – și continuă să îl folosească.
Psihologii ne reamintesc că copiii nu manipulează din răutate. Ei fac pur și simplu ceea ce obține rezultate. Sarcina părinților este să schimbe rezultatul. Atunci comportamentul se va schimba.
Dacă situația a scăpat de sub control și propriile eforturi nu sunt suficiente, consultarea unui psiholog pentru copii vă poate ajuta să găsiți o abordare individuală.
