Un studiu internațional publicat în revista respectată Discover Psychology a confirmat pentru prima dată empiric ceea ce psihologii și filosofii spun de secole: dragostea pentru un partener este inextricabil legată de dragostea pentru sine .
Cercetătorii au chestionat 460 de participanți și au constatat că două componente ale iubirii de sine – îngrijirea de sine și acceptarea de sine – prezic în mod direct nivelul de pasiune, intimitate și angajament în relațiile romantice, informează .
Se pare că abilitatea de a fi blând cu propria noastră personalitate se proiectează direct în modul în care construim intimitatea cu o altă persoană. Conceptul de narcisism a rămas mult timp vag și chiar suspect, fiind confundat cu narcisismul sau egocentrismul.
Pixabay
Însă cercetătorii moderni au identificat trei componente clare: autocontactul (capacitatea de a se auzi pe sine), acceptarea de sine (capacitatea de a-și recunoaște limitele) și îngrijirea de sine (dorința de a face lucruri care aduc fericire). Interesant este faptul că ultimele două componente s-au dovedit a fi predictori semnificativi ai iubirii sănătoase, în timp ce a treia – autocontactul – nu a afectat statistic calitatea relației, indicând natura complexă a acestei relații.
Oamenii de știință consideră că mecanismele acestei influențe sunt corporale și neurobiologice – suprapunerea zonelor cerebrale responsabile pentru percepția sinelui și a celuilalt . Atunci când ascultăm povești de dragoste romantică sau de atașament parental, sunt activate zone similare ale structurilor subcorticale responsabile de sistemul de recompensă.
Aceasta înseamnă că creierul nostru nu trasează o linie dură între „mă iubesc” și „te iubesc” – aceste stări sunt alimentate din aceleași surse neuronale. Psihologii evoluționiști adaugă o nuanță importantă la această imagine: iluziile pozitive despre noi înșine se pot extinde la un partener .
Oamenii tind să își idealizeze jumătatea, iar această idealizare funcționează ca o oglindă – vedem în celălalt o reflectare a propriei noastre imagini pozitive de sine. Cu cât avem mai multă grijă de noi înșine, cu atât mai multe resurse găsim pentru a observa ce este mai bun la partenerul nostru și pentru a-i ierta micile imperfecțiuni.Studiul a constatat, de asemenea, că satisfacția relației a fost prezisă în plus nu atât de iubirea de sine, cât de autocompătimire – capacitatea de a arăta bunătate față de sine însuși în momente de suferință și de a vedea punctele comune ale experienței umane.
Această descoperire schimbă accentul: este important nu doar să te „iubești pe tine însuți” în sensul autoglorificării, ci să fii capabil să te susții în momentele dificile fără a te afunda în autocritică și izolare. Această capacitate este cea care creează reziliența interioară care ne permite să suportăm perioadele dificile în cuplu.
Citește și
- Modul în care înțelegerea celor patru componente ale iubirii schimbă relațiile și de ce este nevoie de alfabetizare psihologică
- Ce se întâmplă când nu vă mai temeți de conflicte și cum patru tehnici transformă certurile în intimitate
