Foto: din surse deschise
Criza vârstei mijlocii la femei: cum să o recunoști și să te sprijini
La vârsta de 40 de ani, multe femei se găsesc într-o stare ciudată: au o familie, cariera lor este stabilită, viața lor de zi cu zi este bine pusă la punct, dar există un gol interior. Cu toate acestea, există un sentiment că ceva nu merge bine. Reflecția constantă asupra semnificației propriilor acțiuni și întrebarea îngrijorătoare dacă aceasta este limita tuturor realizărilor, devin însoțitorii dumneavoastră zilnici. Este important să realizați că o astfel de stare nu este un capriciu aleatoriu sau un semn al unei tulburări depresive. Acestea sunt manifestări clasice ale crizei vârstei mijlocii, care în viața unei femei are o specificitate unică și trăsături caracteristice.
Ce se întâmplă în perioade de criză
Înainte de a împlini patruzeci de ani, majoritatea sarcinilor fundamentale au fost deja îndeplinite sau sunt în curs de finalizare. Calea profesională a fost stabilită, problema locuinței a fost rezolvată, iar situația paternității a devenit deja clară – copiii fie au crescut, fie a devenit evident că nu vor exista. În acest moment există o întrebare acută cu privire la alte puncte de referință.
Ne confruntăm pentru prima dată cu un sentiment foarte real, nu teoretic, al constrângerilor temporale. Ajungem să ne dăm seama că cea mai mare parte a drumului a fost deja parcursă și că o mare parte din ceea ce a fost amânat „pentru mai târziu” s-ar putea să nu devină niciodată realitate.
Aceasta este o perioadă de comparație dură a iluziilor din tinerețe cu realizările reale. Dacă la douăzeci de ani viitorul părea un câmp nelimitat de posibilități, la patruzeci de ani vedem rezultate concrete, adesea destul de diferite de planurile luminoase pe care ni le-am făcut în tinerețe
Celebrul psiholog Erik Erikson a interpretat această perioadă a vieții ca o confruntare între capacitatea de a crea și de a transmite experiențe generației următoare și un sentiment deprimant de stagnare, când totul în jurul nostru pare lipsit de sens.
De ce vine criza vârstei mijlocii
Baza fiziologică pentru schimbare: influența hormonilor
În primul rând datorită influenței hormonilor. Tulburările interioare ale femeilor din această perioadă sunt adesea accentuate de perimenopauză, etapa specială care precede menopauza. Nu este vorba doar de dispariția funcției reproductive, ci de o adevărată furtună biologică asociată cu o restructurare globală a întregului organism.
Estrogenul joacă aici un rol special. Acest hormon interacționează direct cu serotonina și dopamina, substanțe care ne oferă sentimente de bucurie, pace și motivație. Atunci când nivelurile de estrogen încep să fluctueze sau să scadă, acest lucru declanșează în mod inevitabil atacuri de anxietate, iritabilitate crescută și suferință emoțională profundă.
Situația este complicată de transformările fizice vizibile. Organismul începe să se comporte diferit – metabolismul încetinește, facilitând luarea în greutate, iar pe față apar primele riduri distincte. Pentru femeile care trăiesc într-o societate cu un cult al tinereții eterne, astfel de schimbări devin o provocare psihologică serioasă.
În plus, dezechilibrul hormonal este adesea cauza insomniei. Lipsa constantă a odihnei de calitate nu face decât să pună paie pe foc, făcând femeile și mai vulnerabile la stările depresive și crescând sentimentul de anxietate generală.
Principalii factori care provoacă o stare de criză
- Schimbările din viața unei femei devin adesea un declanșator pentru o reevaluare a valorilor. Există câteva circumstanțe clasice care forțează o nouă privire asupra propriului destin:
- Transformarea rolului matern. Atunci când copiii devin independenți și părăsesc casa părintească, femeile a căror viață a fost axată în întregime pe creșterea copiilor simt un gol interior dureros. Pe de altă parte, pentru cele fără copii, această vârstă aduce constatarea finală că șansa reproductivă este aproape epuizată.
- Stagnarea profesională. Carierele ajung adesea la un punct în care dezvoltarea ulterioară este imposibilă sau nu mai este plăcută. Sentimentul unui „plafon de sticlă” face ca cineva să se întrebe cu acuitate dacă merită să depună atâta efort pentru slujba actuală.
- Criza relației. După zeci de ani de conviețuire, ardoarea îndrăgostirii este adesea înlocuită de o rutină și obișnuință percepute. Pentru femeile singure, această perioadă poate fi însoțită de teama că găsirea unei persoane iubite în viitor nu va mai fi posibilă.
- Schimbarea generațională. Îmbătrânirea sau pierderea părinților devine un memento dureros al fluidității timpului. Este momentul în care o femeie realizează brusc că aparține acum generației mai în vârstă și că o așteaptă o bătrânețe inevitabilă.
- Vulnerabilitatea fizică. Primele semne de boală cronică sau declinul general al rezistenței organismului fac să se simtă limitele resurselor corporale. Corpul, care anterior nu necesita o atenție specială, începe să ceară îngrijire și reamintește limitele fizice reale.
Cum se manifestă criza vârstei de mijloc
Perioada de criză este de obicei însoțită de stări emoționale specifice care sunt greu de ignorat.
Femeia este vizitată din ce în ce mai mult de gânduri cu privire la adecvarea modului ei de viață. Există îndoieli cu privire la corectitudinea deciziilor anterioare și întrebarea dureroasă dacă ea și-a îndeplinit cu adevărat adevăratele dorințe și nu așteptările altcuiva.
Apare o dorință compulsivă de a lăsa totul în trecut, de a schimba reședința sau profesia și de a începe viața cu o tabula rasa. Aceste vise despre o realitate diferită pot deveni foarte detaliate și frecvente.
Există un sentiment acut de invidie față de generația tânără. Aceasta nu este cauzată de aspectul lor, ci de disponibilitatea de timp și de posibilitatea de a face greșeli sau de a-și schimba radical calea.
Cei mai apropiați oameni încep să provoace iritare nemotivată. Se pare că un bărbat sau un partener a devenit complet străin și insensibil, copiii arată ingratitudine, iar îndatoririle profesionale se transformă într-o povară grea.
Nostalgia pentru zilele trecute devine un fundal constant. Anii trecuți par mult mai vii, plini de energie și conținut autentic, în comparație cu prezentul cenușiu și banal.
Cum să depășiți criza vârstei mijlocii
Pentru a trece cu demnitate prin această perioadă dificilă, este important să schimbați modul în care vă priviți propriile experiențe:
Primul pas către recuperare este să recunoașteți cu sinceritate: „Sunt în criză”. Nu este nicio rușine în acest lucru, deoarece este o etapă naturală de dezvoltare experimentată de multe femei din întreaga lume.
Evitați să distrugeți totul până la pământ în momentul de vârf al emoțiilor. Pași precum eliberarea bruscă sau ruperea unei căsnicii pot fi justificați, dar numai după ce te-ai calmat și ai cântărit totul. Acordă-ți pauza de care ai nevoie.
În loc să schimbați ceva imediat, încercați să înțelegeți cauzele de bază ale disconfortului. Ce anume cauzează durerea? Ce vă lipsește pentru fericire? Țineți un jurnal de observații sau discutați aceste întrebări cu un consilier.
În loc de o revoluție masivă, alegeți calea evoluției treptate. Încercați o aderență nouă, vizitați un loc atipic sau urmați un scurt curs de formare. Acest lucru vă va permite să testați noua realitate fără să vă asumați riscuri inutile.
Sănătatea ta mentală este strâns legată de sănătatea ta corporală. Asigurați-vă că vă testați hormonii, stabiliți o rutină de odihnă și adăugați o activitate moderată. Un corp sănătos vă va ajuta psihicul să facă față încărcării.
Socializarea cu alte femei de peste patruzeci de ani poate fi o adevărată salvare. Realizarea faptului că nu sunteți singură cu problemele dvs. și împărtășirea experiențelor dvs. este îmbucurătoare.
Când să solicitați ajutor
Specialiștii trebuie consultați atunci când autosuficiența devine insuficientă.
- Dacă simțiți o apatie profundă, v-ați pierdut interesul pentru orice activitate, iar viața pare complet lipsită de sens.
- Atunci când există o nevoie irezistibilă de a lua o decizie impulsivă care v-ar putea distruge stabilitatea financiară sau viața personală.
- Când anxietatea și incertitudinea devin tovarășe constante care nu pot fi negociate.
În astfel de cazuri, colaborarea cu un psiholog poate ajuta la structurarea haosului mental și la găsirea unei noi direcții în viață. În cazurile de manifestări clinice ale depresiei sau ale tulburărilor grave de anxietate, este adecvată consilierea psihiatrică.
